joi, 29 iulie 2010

eu-un nou inceput in fiecare zi



Cred ca niciodata nu am avut destul curaj sa ma "descriu" pe o foie de hartie.Mereu am avut o mie de ganduri...o mie de cuvinte...cugetari.Dar niciodata nu m-am simtit in stare sa le si astern undeva.

Zilnic ma intreb cine sunt cu adevarat.Descopar pe zi ce trece ceva nou....ceva din mine.
De multe ori m-am regasit in cuvintele altora....de multe ori am ignorat adevarul,de multe ori m-am ignorat...

Multi ma stiu dar nu ma cunosc....urasc sa imi deschid sufletul,mi-e frica de compatimire si obisnuiesc sa ma ajut ,ajutand pe altii.Ma bucur de cei din jur si ma intaresc atunci cand cei mai slabi au nevoie de ajutorul meu.Acumulez ganduri,trairi,sentimente si le pastrez...le cresc,le amplific,le macin...dar niciodata nu le dau drumul.Imi urmez calea aleasa de mine,indiferent daca este buna sau rea.

Ma inec in vise atunci cand nu ma vede nimeni si vreau sa par o realista convinsa in fata oamenilor.
Cred in mine,in zambetul copiilor si in lacrimile ascunse ale multora.Apreciez taria unora si ii iau drept exemplu.Ma apropii de ei,ii ascult,fur de la ei dar niciodata nu le spun cine sunt cu adevarat.

Defapt mint....am un singur "prieten" pe care nu-l pot minti...in fata caruia ma simt eu si nu ma pot ascunde....traiesc prin el si ma ajuta sa fiu fericita si implinita.DANSUL.....traiesc prin dans...visez,zambesc...iubesc.
E singurul mod de evadare...detasare totala....o lume in care noi suntem noi iar restul nu conteaza....un mod de exprimare a sentimentelor...unde acestea sunt cele care conteaza cu adevarat.Un vis real daca as putea spune asa....unde eul devine liber.

Am dansat cand eram fericita....cand zambeam...cand iubeam...cand eram ravasita,plangeam....urlam si nu intelegeam de ce eu....dansam sa uit,dansam sa ma incarc cu energie....dansam pentru amintirea celor care au fost si nu mai sunt.
Dansez pentru mine....e singurul "moft" de care nu m-as putea desprinde....defapt e o viata la care daca as renunta,nu as mai fi eu.
Imi place sa invat lumea sa traiasca prin dans si vreau sa vad lumea iubind dansul.Vreau sa ii ajut...sa se regaseasca....sa traiasca!
Dansul poate fi folosit ca scuza...ca motiv.Ne lasa sa fim liberi,sa facem ceea ce in mod normal nu am fi facut....alunga frica si prejudecatile,elibereaza mintea si fructifica sufletul.

Imi alimentez viata cu lucruri frumoase si cand sunt trista,sau incep sa imi pierd increderea,ma gandesc la ce inseamna lumea mea vazuta prin dans......incep sa dansez,uit si imi recapat forte proaspete in a-mi continua drumul...
Uneori ii incurajez pe altii,ii ajut...dar nu pot sa ma ajut pe mine insumi.Le dau sfaturi,cred in ele dar nu le pot pune in aplicare cu mine.Sunt dependenta de oameni,dar in acelasi timp traiesc singura.

Am o sensibilitate fata de oamenii mai slabi si mereu incerc sa ii schimb....simt nevoia de a-i apara si ma transform in scut pentru ei.

Urasc minciuna desi stiu ca prea mult adevar doare.Nu visez sa schimb lumea,dar visez sa ma schimb eu in asa fel incat lumea sa imi para mai frumoasa.

Desi uneori obosesc,continui sa cred ca roata se invarte si ca intr-un final dorintele se vor indeplini-cu RABDARE,CREDINTA si MUNCA.

Ador sa studiez gesturile copiilor,sa traiesc prin prisma lor,sa ii inteleg dar din pacate niciodata nu am putut fi cu adevarat copil.

Intotdeauna mi-am dorit sa am talent la desen si la cantat,dar nu a fost sa fie.....de aceea mereu am fost atrasa de persoanele care au fost inzestrate cu acest har...

Imi place sa traiesc cate un nou inceput in fiecare zi si sa cred in visele mele.

Defapt sunt un "eu" la fel ca tine.....toti avem o poveste si toti ...macar un vis!

joi 29 iulie 2010-Prea multi oameni plang-prea multi au uitat sa rada



Am ajuns sa vad oamenii prea obositi sa mai spere ca le va fi bine,obositi sa mai zambeasca,sa fie fericiti.Incet incet se stinge sufletul,timpul ne fura visele,visele ne fura timpul....
Oamenii sunt tristi....fiinta lor plange,dorintele se limiteaza la o lacrima in coltul ochiului.

Imaginea lumii sterge zambetele si rasetele....PREA MULTI PLANG...

PREA MULTI AU UITAT SA RADA...

Ce mult iubesc sa privesc copiii razand....inocenta si transparenta lor ma face sa ma alatur la acest frumos gest de libertate....da,liber te simti atunci cand pur si simplu evadezi din realitate,cand nu-ti mai pasa....cand nu auzi lumea din jur urland dupa ajutor,cand grijile si problemele dispar macar pentru un moment...

Mereu trebuie sa gasim un zambet pentru noi....un zambet pentru suflet....


Sa ne bucuram de ceea ce avem si sa realizam ca altii nu au nici atat cat avem noi....

Treziti copiii din voi si lasati-i sa zambeasca....
Multumiti pentru ceea ce aveti si lucrati pentru indeplinirea viselor!