aripi frante

Fara Aripi

O aripa rupta mai zace in drum,
Si oamenii morti, cu suflet de scrum,
O calca-n picioare,manjind de noroi,
Tot albul si purul ascuns inca-n noi…

Cristalul din ochi ti-e incetosat…
Un demon surade la unicul pacat -
Pacatul de moarte de a te sti pur
In lumea de griuri mizere din jur…

Iti mangai aripile frante in zbor,
De inger plapand, ranit de “nedor”…
Iti ploua si cerul cu stele patate
Pe razele stinse, cuprinse de moarte…

Ce simti atunci cand cel care ti-a dat aripile,ti le-a si rupt dupa nu foarte mult timp?

Cu totii stim...cu totii trecem prin asta...

Asa ca nu pot si nici nu vreau sa detaliez.

Mai vorbim cand ranile se vor cicatriza:)

Feminitate...Femeia

"Dumnezeu le-a dat femeilor intuitie si feminitate.Folosita corespunzator,aceasta combinatie poate suci mintile oricarui barbat care le iese in cale"-Farrah Leni Fawcett


Femeia....marele stimulent al vietii pentru orice barbat.
Feminitate....lucrul cel mai cautat la o femeie.

Zilele trecute mergeam pe strada si analizam zecile de femei care treceau pe langa mine.Unele grabite,altele ravasite de necazuri poate,tristete,oboseala.Fiecare,unica in felul ei, are o poveste.
Toti scriu despre femei,despre ceea ce inseamna sa fii femeie.
Din pacate,ma uit azi in jur si vad cum pe zi ce trece,femeia isi pierde din feminitate sau...pur si simplu uita sa mai fie femeie cu adevarat.

Un barbat afirma ca "Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarăşele noastre în vremea maturităţii, sprijinul nostru la bătrâneţe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile."
Femeile sunt nevoite sa indure toate...sunt si mame si sotii.Ajung sa nu mai aiba timp pentru ele,timp sa zambeasca,sa se aranjeze,sa radieze de fericire.Chipurile imbatranesc si o data cu el si sufletul.

Frumusetea unei femei nu sta in hainele pe care le poarta,nici in chipul ei,nici in coafura.Frumusetea unei femei sta in ochii ei...aceasta este poarta catre inima sa.

SINCERITATE-Mircea Eliade

Un exemplu pentru mine.....niste cuvinte spuse de un mare om,care merita a fi impartasite

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni,...se deschid sufletele... oamenii se cauta unul pe altul,tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinema, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu inseamna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui.

Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera!!

inceput de august

Cineva m-a intrebat daca mai scriu pe blog si asa mi-am amintit sa-mi fac putin timp pentru asta...defapt sa imi fac putin timp pentru sufletul meu.

Inceput de august...Ce a fost urat din iulie s-a sters din mintea mea,iar ce a fost frumos a ramas "depozitat" in inima mea.
August e luna mea preferata ...am multe amintiri in fiecare an ,multe amintiri din august.
Desi e un final-final de vara....e un inceput pt mine mereu.

Ceva imi spune ca voi scrie despre amintiri in acest articol...

Amintirile sunt eterne!Amintirile ne tin in viata.Amintirile ne fac sa mergem mai departe.Amintirile ne fac mai puternici.

Fiecare eveniment din viata noastra se transforma la un moment dat in amintire. Placuta sau nu, ea ramane pentru totdeauna in sufletul nostru.

Despre amintirile neplacute nu ne place sa vorbim. In schimb, ne aducem cu placere aminte de toate lucrurile si persoanele frumoase care ni s-au intamplat in viata, indiferent daca acest lucru s-a petrecut ieri sau cu ani in urma. Pentru ca unele lucruri sau persoane au menirea sa ne schimbe viata sau perspectiva asupra unor lucruri din viata noastra.

Amintirile sunt singurele care ne raman prietene adevarate atunci cand ramanem singuri, fie ca sunt ele placute sau neplacute. Ne invaluiesc si ne mangaie cu caldura, ne poarta in trecut si ne ajuta sa retraim clipele noastre de mult apuse. In final, totul ce ne ramane in viata sunt amintirile si nu averile imense care nu vor cumpara nicicand fericirea!


Majoritatea persoanelor povestesc de copilarie...frumos
Desi nu pot spune ca am avut o copilarie totusi amintiri sunt foarte multe...
Fortata fiind sa ma maturizez mai repede decat altii,pot spune ca pentru mine copilaria a fost un proces scurt,un mijloc de trecere spre un alt nivel.Uneori imi pare rau dupa timpul pierdut si parca mi-as mai dori sa copilaresc putin.
Mai fur asa cate un moment de copil,atunci cand sunt printre copii...sau atunci cand sunt singura...eu cu mine:)

Amintirile frumoase ne umplu de bucurie, ne dau o stare de bine si, dincolo de toate, ne dau încredere în propria persoana, ajutându-ne de multe ori sa traversam cu bine experiente dificile pe care ni le ofera viata. Cât despre amintirile urâte, ele exista fara îndoiala, însa, de cele mai multe ori suntem tentati sa le îndepartam. Se spune adesea ca uitarea este o buna metoda de vindecare a ranilor adânci... Totusi, ele ramân undeva acolo, în unghere razlete, ascunse de temeri pe care uneori le depasim pe masura ce devenim mai întelepti. Uitarea se dovedeste a fi inutila pentru ca depasirea momentelor triste pe care le traim se produce, de fapt, abia atunci când suntem capabili sa ne gândim la ele fara sa ne cuprinda amaraciunea.Personal,ma "folosesc" de amintirile neplacute pentru a nu repeta aceleasi greseli...pentru a ma tine departe de ce a fost urat,de ceea ce nu vreau sa se mai intample.


In amintire se va transforma si ceea ce am scris azi,aici.
Iar intr-o zi,amintire voi fi si eu....

eu-un nou inceput in fiecare zi

Cred ca niciodata nu am avut destul curaj sa ma "descriu" pe o foie de hartie.Mereu am avut o mie de ganduri...o mie de cuvinte...cugetari.Dar niciodata nu m-am simtit in stare sa le si astern undeva.

Zilnic ma intreb cine sunt cu adevarat.Descopar pe zi ce trece ceva nou....ceva din mine.
De multe ori m-am regasit in cuvintele altora....de multe ori am ignorat adevarul,de multe ori m-am ignorat...

Multi ma stiu dar nu ma cunosc....urasc sa imi deschid sufletul,mi-e frica de compatimire si obisnuiesc sa ma ajut ,ajutand pe altii.Ma bucur de cei din jur si ma intaresc atunci cand cei mai slabi au nevoie de ajutorul meu.Acumulez ganduri,trairi,sentimente si le pastrez...le cresc,le amplific,le macin...dar niciodata nu le dau drumul.Imi urmez calea aleasa de mine,indiferent daca este buna sau rea.

Ma inec in vise atunci cand nu ma vede nimeni si vreau sa par o realista convinsa in fata oamenilor.
Cred in mine,in zambetul copiilor si in lacrimile ascunse ale multora.Apreciez taria unora si ii iau drept exemplu.Ma apropii de ei,ii ascult,fur de la ei dar niciodata nu le spun cine sunt cu adevarat.

Defapt mint....am un singur "prieten" pe care nu-l pot minti...in fata caruia ma simt eu si nu ma pot ascunde....traiesc prin el si ma ajuta sa fiu fericita si implinita.DANSUL.....traiesc prin dans...visez,zambesc...iubesc.
E singurul mod de evadare...detasare totala....o lume in care noi suntem noi iar restul nu conteaza....un mod de exprimare a sentimentelor...unde acestea sunt cele care conteaza cu adevarat.Un vis real daca as putea spune asa....unde eul devine liber.

Am dansat cand eram fericita....cand zambeam...cand iubeam...cand eram ravasita,plangeam....urlam si nu intelegeam de ce eu....dansam sa uit,dansam sa ma incarc cu energie....dansam pentru amintirea celor care au fost si nu mai sunt.
Dansez pentru mine....e singurul "moft" de care nu m-as putea desprinde....defapt e o viata la care daca as renunta,nu as mai fi eu.
Imi place sa invat lumea sa traiasca prin dans si vreau sa vad lumea iubind dansul.Vreau sa ii ajut...sa se regaseasca....sa traiasca!
Dansul poate fi folosit ca scuza...ca motiv.Ne lasa sa fim liberi,sa facem ceea ce in mod normal nu am fi facut....alunga frica si prejudecatile,elibereaza mintea si fructifica sufletul.

Imi alimentez viata cu lucruri frumoase si cand sunt trista,sau incep sa imi pierd increderea,ma gandesc la ce inseamna lumea mea vazuta prin dans......incep sa dansez,uit si imi recapat forte proaspete in a-mi continua drumul...
Uneori ii incurajez pe altii,ii ajut...dar nu pot sa ma ajut pe mine insumi.Le dau sfaturi,cred in ele dar nu le pot pune in aplicare cu mine.Sunt dependenta de oameni,dar in acelasi timp traiesc singura.

Am o sensibilitate fata de oamenii mai slabi si mereu incerc sa ii schimb....simt nevoia de a-i apara si ma transform in scut pentru ei.

Urasc minciuna desi stiu ca prea mult adevar doare.Nu visez sa schimb lumea,dar visez sa ma schimb eu in asa fel incat lumea sa imi para mai frumoasa.

Desi uneori obosesc,continui sa cred ca roata se invarte si ca intr-un final dorintele se vor indeplini-cu RABDARE,CREDINTA si MUNCA.

Ador sa studiez gesturile copiilor,sa traiesc prin prisma lor,sa ii inteleg dar din pacate niciodata nu am putut fi cu adevarat copil.

Intotdeauna mi-am dorit sa am talent la desen si la cantat,dar nu a fost sa fie.....de aceea mereu am fost atrasa de persoanele care au fost inzestrate cu acest har...

Imi place sa traiesc cate un nou inceput in fiecare zi si sa cred in visele mele.

Defapt sunt un "eu" la fel ca tine.....toti avem o poveste si toti ...macar un vis!

joi 29 iulie 2010-Prea multi oameni plang-prea multi au uitat sa rada

Am ajuns sa vad oamenii prea obositi sa mai spere ca le va fi bine,obositi sa mai zambeasca,sa fie fericiti.Incet incet se stinge sufletul,timpul ne fura visele,visele ne fura timpul....
Oamenii sunt tristi....fiinta lor plange,dorintele se limiteaza la o lacrima in coltul ochiului.

Imaginea lumii sterge zambetele si rasetele....PREA MULTI PLANG...

PREA MULTI AU UITAT SA RADA...

Ce mult iubesc sa privesc copiii razand....inocenta si transparenta lor ma face sa ma alatur la acest frumos gest de libertate....da,liber te simti atunci cand pur si simplu evadezi din realitate,cand nu-ti mai pasa....cand nu auzi lumea din jur urland dupa ajutor,cand grijile si problemele dispar macar pentru un moment...

Mereu trebuie sa gasim un zambet pentru noi....un zambet pentru suflet....


Sa ne bucuram de ceea ce avem si sa realizam ca altii nu au nici atat cat avem noi....

Treziti copiii din voi si lasati-i sa zambeasca....
Multumiti pentru ceea ce aveti si lucrati pentru indeplinirea viselor!