inceput de august

Cineva m-a intrebat daca mai scriu pe blog si asa mi-am amintit sa-mi fac putin timp pentru asta...defapt sa imi fac putin timp pentru sufletul meu.

Inceput de august...Ce a fost urat din iulie s-a sters din mintea mea,iar ce a fost frumos a ramas "depozitat" in inima mea.
August e luna mea preferata ...am multe amintiri in fiecare an ,multe amintiri din august.
Desi e un final-final de vara....e un inceput pt mine mereu.

Ceva imi spune ca voi scrie despre amintiri in acest articol...

Amintirile sunt eterne!Amintirile ne tin in viata.Amintirile ne fac sa mergem mai departe.Amintirile ne fac mai puternici.

Fiecare eveniment din viata noastra se transforma la un moment dat in amintire. Placuta sau nu, ea ramane pentru totdeauna in sufletul nostru.

Despre amintirile neplacute nu ne place sa vorbim. In schimb, ne aducem cu placere aminte de toate lucrurile si persoanele frumoase care ni s-au intamplat in viata, indiferent daca acest lucru s-a petrecut ieri sau cu ani in urma. Pentru ca unele lucruri sau persoane au menirea sa ne schimbe viata sau perspectiva asupra unor lucruri din viata noastra.

Amintirile sunt singurele care ne raman prietene adevarate atunci cand ramanem singuri, fie ca sunt ele placute sau neplacute. Ne invaluiesc si ne mangaie cu caldura, ne poarta in trecut si ne ajuta sa retraim clipele noastre de mult apuse. In final, totul ce ne ramane in viata sunt amintirile si nu averile imense care nu vor cumpara nicicand fericirea!


Majoritatea persoanelor povestesc de copilarie...frumos
Desi nu pot spune ca am avut o copilarie totusi amintiri sunt foarte multe...
Fortata fiind sa ma maturizez mai repede decat altii,pot spune ca pentru mine copilaria a fost un proces scurt,un mijloc de trecere spre un alt nivel.Uneori imi pare rau dupa timpul pierdut si parca mi-as mai dori sa copilaresc putin.
Mai fur asa cate un moment de copil,atunci cand sunt printre copii...sau atunci cand sunt singura...eu cu mine:)

Amintirile frumoase ne umplu de bucurie, ne dau o stare de bine si, dincolo de toate, ne dau încredere în propria persoana, ajutându-ne de multe ori sa traversam cu bine experiente dificile pe care ni le ofera viata. Cât despre amintirile urâte, ele exista fara îndoiala, însa, de cele mai multe ori suntem tentati sa le îndepartam. Se spune adesea ca uitarea este o buna metoda de vindecare a ranilor adânci... Totusi, ele ramân undeva acolo, în unghere razlete, ascunse de temeri pe care uneori le depasim pe masura ce devenim mai întelepti. Uitarea se dovedeste a fi inutila pentru ca depasirea momentelor triste pe care le traim se produce, de fapt, abia atunci când suntem capabili sa ne gândim la ele fara sa ne cuprinda amaraciunea.Personal,ma "folosesc" de amintirile neplacute pentru a nu repeta aceleasi greseli...pentru a ma tine departe de ce a fost urat,de ceea ce nu vreau sa se mai intample.


In amintire se va transforma si ceea ce am scris azi,aici.
Iar intr-o zi,amintire voi fi si eu....