aripi frante

Fara Aripi

O aripa rupta mai zace in drum,
Si oamenii morti, cu suflet de scrum,
O calca-n picioare,manjind de noroi,
Tot albul si purul ascuns inca-n noi…

Cristalul din ochi ti-e incetosat…
Un demon surade la unicul pacat -
Pacatul de moarte de a te sti pur
In lumea de griuri mizere din jur…

Iti mangai aripile frante in zbor,
De inger plapand, ranit de “nedor”…
Iti ploua si cerul cu stele patate
Pe razele stinse, cuprinse de moarte…

Ce simti atunci cand cel care ti-a dat aripile,ti le-a si rupt dupa nu foarte mult timp?

Cu totii stim...cu totii trecem prin asta...

Asa ca nu pot si nici nu vreau sa detaliez.

Mai vorbim cand ranile se vor cicatriza:)